Testarea EU RoHS este un test care vizează restricționarea substanțelor periculoase în produsele electrice și electronice, având ca scop să se asigure că produsele îndeplinesc cerințele de bază de acces pentru intrarea pe piața UE. Detaliile specifice sunt următoarele:
Definiția și domeniul de aplicare al directivei: Numele complet al Directivei UE RoHS este „Restricționarea utilizării anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice”. Versiunea 2.0 definește în mod clar echipamentele electrice și electronice ca: echipamente care funcționează cu o tensiune AC maximă care nu depășește 1000 volți sau tensiune CC care nu depășește 1500 volți și se bazează pe curent sau câmpuri electromagnetice pentru funcționare (inclusiv echipamente care generează, transmite și măsoară câmpuri curente/electromagnetice). Această directivă acoperă aproape toate produsele electrice și electronice și materiile lor prime care se bazează pe curent sau câmpuri electromagnetice pentru a funcționa.
Directiva RoHS 2.0 clasifică produsele aplicabile în 11 categorii:
Categoria 1: aparate electrocasnice mari (de exemplu, frigidere, mașini de spălat rufe)
Categoria 2: aparate electrocasnice mici (de exemplu, aspiratoare, uscătoare de păr)
Categoria 3: echipamente IT și de comunicații (de exemplu, computere, telefoane mobile)
Categoria 4: dispozitive de consum (de exemplu, televizoare, aparate stereo)
Categoria 5: Echipamente de iluminat (de exemplu, lămpi, afișaje LED)
Categoria 6: Unelte electronice și electrice (de exemplu, burghie electrice, mașini de sudură)
Categoria 7: Jucării, echipamente de agrement și sport (de exemplu, console de jocuri video, jucării electrice)
Clasa 8: Dispozitive medicale (rețineți unele scutiri)
Clasa 9: Echipamente de control video (inclusiv echipamente industriale de monitorizare și control)
Clasa 10: Distribuitoare automate
Clasa 11: Alte echipamente electrice și electronice neacoperite (de exemplu, dispozitive inteligente, țigări electronice etc.)
Standarde și reglementări de evaluare: regulamentul de bază al RoHS 2.0 este 2011/65/UE și directiva de modificare a acesteia (UE) 2015/863. (UE) 2015/863 a adăugat restricții la patru esteri de ftalați, extinzând domeniul de aplicare.
Elemente de testare și cerințe limită: RoHS 2.0 impune restricții pentru 10 substanțe periculoase, după cum urmează:
Plumb (Pb): Limită 0,1%, metodă de testare conform IEC 62321-5:2013.
Mercur (Hg): Limită 0,1%, metodă de testare conform IEC 62321-4:2013+AMD1:2017 CSV.
Cadmiu (Cd): Limită 0,01%, metodă de testare conform IEC 62321-5:2013.
Crom hexavalent (Cr(VI)): Limită 0,1%, metodă de testare conform IEC 62321-7-2:2017 sau IEC 62321-7-1:2015.
Bifenili polibromurați (PBB): Limită 0,1%, metodă de testare conform IEC 62321-6:2015.
Eteri difenil polibromurați (PBDE): Limită 0,1%, metoda de testare aceeași ca și PBB.
Ftalat de di(2-etilhexil) (DEHP): Limită 0,1%, metodă de testare conform IEC 62321-8:2017.
Ftalat de butil benzii (BBP): Limită 0,1%, metodă de testare aceeași ca și DEHP.
Ftalat de dibutil (DBP): Limită 0,1%, metoda de testare aceeași ca și DEHP.
Ftalat de diizobutil (DIBP): Limită 0,1%, metodă de testare identică cu DEHP.
Actualizări dinamice și substanțe noi: Raportul de evaluare finală Pachetul 15 al UE, lansat recent, recomandă includerea a două substanțe în lista restricționată:
Parafinele clorurate cu lanț mediu-(MCCP): utilizate în plastifianți, substanțe ignifuge etc. și au proprietăți de poluare organică persistentă.
Tetrabromobisfenol A (TBBPA): un ignifug comun care poate interfera cu sistemul endocrin. Dacă UE adoptă oficial revizuirile, companiile trebuie să evalueze în prealabil dacă produsele lor conțin substanțele de mai sus și să își ajusteze procesele de producție sau selecția materialelor în consecință.
Procesul de testare și semnificația certificării: companiile trebuie să își testeze produsele pentru RoHS de către un laborator terț-pentru a confirma că toate materialele omogene (cum ar fi materialele plastice, metalele și componentele electronice) respectă cerințele limită. La trecerea testului, produsul poate obține o declarație de conformitate sau un certificat RoHS, care este un document necesar pentru intrarea pe piața UE. Produsele care nu testează se pot confrunta cu riscul de a fi returnate, amendate sau interzise de pe piață.
